Despre dl. Traian Băsescu, acum în postura de preşedinte suspendat, am scris mii de rânduri. Nu am de ce să le schimb: rămân la părerea că merită să avem un alt preşedinte. Nu îmi schimb nici opiniile scrise despre dl. Victor Ponta. Care nu i-au fost favorabile. În toată această nebunie politică merită însă să stăm oleacă şi să cugetăm. În botă sau în tastatură. Sau în faţa unui pahar cu apă plată cu lămâie.
1. O nouă Constituţie. Clară. După mintenaş 23 de ani de la „revoluţie” şi după toţi atâţia de „republică semi-prezidenţială”, ar fi cazul să ne hotărâm: ori republică prezidenţială ori republică parlamentară! Dacă nu, n-ar strica la casa omului şi un pic de monarhie. Curat constituţională!
2. O nouă Constituţie înseamnă şi stabilirea clară, fermă a atribuţiilor preşedintelui şi ale primului – ministru. Poate că şi povestea juridică a puterilor în stat (executivă, legislativă, judecătorească) ar merita să fie mai clară, mai ales în delimitarea exercitării puterii şi a controlului asupra puterilor în stat.
3. Noi legi electorale, cu acelaşi tip de scrutin pentru toate tipurile de alegeri. Şi pentru referendumuri. Aceleaşi reguli ale jocului. Acum, după cum ştiţi, e o bulibăşeală cumplită. Şi în acest domeniu.
4. Regionalizarea ţării, pe actualele regiuni de dezvoltare, cu păstrarea judeţelor în forma de astăzi. Dezvoltarea „la comun” nu mai ţine. Ca şi celebra atragere a fondurilor europene.
5. Descentralizarea reală. S-a discutat în draci despre acest subiect şi am ajuns în situaţia penibilă că trăim într-un stat super-centralizat.
6. Stabilirea clară, pentru următorii 50 de ani, a „nivelului” până la care numirile sunt politice. De 22, mintenaş 23 de ani se revarsă populisme jenante şi pe această temă. Şi multă, prea multă ipocrizie.
7. Fiscalizarea totală. Reguli pentru tot poporul. Nu putem, la nesfârşit, în numele unei ciudate „asistenţe sociale” ca 100 de cetăţeni să-şi plătească dările la stat, iar 200 de aşa-zişi cetăţeni, nu.
8. Politică unitară în privinţa instituţiilor aşa-zis bugetare. Ori măcar pe categorii de instituţii. Nu e normal, de exemplu, să existe acelaşi tip de constrângeri „la comun”.
Mai pot curge la vale şi alte posibile soluţii. „Pilda” acestui material zice cam aşa: criza la care asistăm ţine mai ales de falimentul moral, politic şi instituţional al României. Aştept, de prea mult timp, să se „întâmple” lucruri cu adevărat esenţiale. Eu mai aştept. Şi pentru că nu mai pot să plec din ţară. Alţii, mulţi, nu mai au răbdare. Şi sunt tot mai mulţi.
P.S.: Tuturor celor care în aceste zile dau vina pe oricine altcineva decât pe dl. Băsescu pentru anumite „baiuri”, le reamintesc un fapt irefutabil: dl. Traian Băsescu este preşedinte („şef al statului”, cum le place multora să spună) al României din 2004!
Daniel Sauca
